Crinul

Esti o floare, esti un crin, esti parfumul cel mai fin

… si ca semn ca te iubesc, colo jos ma iscalesc. Tii minte cantecelul din copilarie? De o naivitate amuzanta, dar prinzand exact “esenta problemei”: parfumul cel mai fin. Usor de tras in piept chiar la tine acasa.

Tuse imperiale la inceput de vara

In ciuda grandorii lor, crinii sunt usor de cultivat:

– nu sunt pretentiosi la compozitia solului (dar evident nu sunt foarte fericiti daca au solul lutos)

– apa nu vor mai multa decar cer si alte plante in aceasta perioada

– se inmultesc usor, prin despartirea bulbilor sau prin plantarea bulbilor aerieni (in cazul crinului vargat de Japonia)

– ca in cazul oricarei plante de gradina, solul crinilor trebuie curatat de buruieni

– ii poti cultiva atat in gradina, cat si in ghivece, pe balcon. Dar, in acest caz trebuie sa ai mai multa grija de ei iarna (sa invelesti ghiveciul cu un sac de panza sau cu o rogojina, ca sa nu inghete bulbul).

Crinul alb

– imparatul gradinilor, este inalt circa un metru, poate avea pe tija aproape 20 de flori, iar cat despre parfum… are suficient pentru o gradina intreaga.

Crinul imperial

– mai mic de inaltime, are flori mari, parfumate, albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Nu este la fel de rezistent la ger ca si crinul alb.

Crinul vargat de Japonia

– este cel mai inalt crin – tulpina ajunge pana la 150 centimetrii, iar in varf are 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor, apar cate doi bulbi prin care planta se poate inmulti.

Crinul de padure

– este un crin salbatic, originar din Europa. La noi in tara poate atinge 100 centimetrii inaltime. Florile au petalele rasucite mult in exterior, sunt purpurii si grupate, cate 20, in inflorescente.